O femeie la 45 de ani cauta sa se regaseasca dupa despartirea de sotului ei, disparut misterios in urma cu 12 ani. Kei este atrasa inexplicabil (?) de Manazuru, un oras pe malul marii, care devine refugiul sau pentru meditatie. Cand simte ca se sufoca, arunca o pereche de chiloti intr-o geanta si ia trenul spre Manazuru.
Acolo isi aminteste, framanta scenarii, se intreaba si viseaza. Planurile prezent si trecut alterneaza rapid, pe neanuntate. Uneori, sunt chiar obositor de urmarit, nu mai stii cand e “realitate” sau cand ‘fabulatie”.
O rostogolire de stari, amintiri, imagini si senzatii, uneori vise, scenarii, toate fara contur, intrepatrunse intr-o singuratate greu de descris. Una care, poate, te aduce fata in fata cu a ta proprie. Ca, acolo inauntru, tot noi cu noi suntem, oricat am incerca sa ne mintim sau sa ascundem.
Eu nu m-am mai simtit de ceva timp asa apropiata de o carte. Ma feresc insa sa va spun s-o cititi. E…mai altfel. Se citeste molcom, pe The Rasmus 
Poate fi cumparata de aici.
Abia astept sa pun mana pe ea.
Pare papa bun! De abia astept sa pun labuta pe ea
Vezi sa nu para doar
Oana tocmai ce a terminat-o si nu este atat de incantata ca mine 
Am citit si eu jumatate din ea si inca nu m-am hotarat daca imi place sau nu. Vedem pana la final cum mi se mai schimba parerea
Ai denumit-o perfect ca fiind …altfel.
Pingback: Altfel de carte « Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor